Primiti cu colindul?

ROMANIA. Craciunul departe de leaganul romanesc a devenit o stare reala pentru multi dintre noi. Fie ca robim in tari ca Italia si Spania sau trudim pe continentul American sarbatorile mari ale ortodoxiei ne umplu sufletul cu dor de tara. Cu dor de cei pe care i-am lasat acasa - parinti si rubenednii, prieteni, profesori sau poate simple chipuri pe care le zaream in realitatea noastra cotidiana. O data pe an uitam ce ne-a gonit de acasa - saracia, coruptia, impolitetea si zilnica goana dupa o viata lipsita de demnitate umana. O data pe an stergem cu buretele ca intretinerea e prea scumpa in tara de pe Carpati, ca mancarea e la fel de scumpa ca in Occident, ca drumurile sunt adevarate transee, ca o intreaga clasa politica isi bate joc de cei pe care i-am “parasit” in Romania.

ACASA. O data pe an ne amintim cat de bogate sunt mesele alor nostri de Craciun. Ni se umplu narile de mirosul soricilor de porc aburinzi, ne licuresc ochii cu gandul la strachina cu tochitura de porc inobilata cu mamaliga. Clipoceste in urechi sunetul vinului de tara turnat in pahare.
Ne indoisam cand ne amintim de bucuria cu care impodobeam bradul ce isi risipiea mirosul in intreaga casa. Parca aud tropotele copiilor pe scarile blocurilor noastre, asteptand sa le deschidem usa. “Primiti cu colindul?”

DE SUFLET. Ni se inmoaie inima de dorul colindelor dulci cantate pe acorduri psaltice. Dar si mai tare ni se rupe sufletul de atmosfera de pregatire din bisericile noastre. Cozile de nopti de la spovedanie, privirea blanda a duhovnicului, suspinul in fata icoanei. Liturghia din dimineata Craciunului, unde sute de chipuri privesc cu uimire spre acel Copil ce s-a nascut intr-un grajd. Rasar din icoana si Maica si Iosif, si celebrii magi, si pastorii si ingerii. Uneori sentimentele sunt atat de puternice incat nu-ti poti da seama daca minunea Nasterii s-a petrecut aievea sau e doar istorisita in Evanghelie si in icoana.

OCCIDENT. Desi departe de tot ce intregeste atmosfera sarbatorilor avem prin strainataturi parte si de carnati si de sarmale. Carnea de porc umple galantarele shop-urilor, iar polenta – adica malaiul de la bunica se gaseste mai peste tot. Borsul la plic inlocuieste cu success acritura pentru ciorbele traditionale, iar cine are timp mai coace un cozonac. Bradul occidental a caruit coroana rotunda il duce spre perfectiune, nu are nici un miros. Unii si-au mai procurat de pe acasa CD-uri cu colinde. Cei mai norocosi au si biserica pe unde s-au salasuit. Asa ca prea multe n-ar trebui sa lipseasca din atmosfera Craciunului. Cu toate acestea dorul ne macina acum inimile mai mult ca oricand.

INSTRAINATI. Cu cine sa impartasesti bucuria sarbatorii cand vecinul italian, spaniol sau englez sarbatoreste un atfel de Craciun. E adevarat, are si el brad, face masa mare pentru rude, vine si la el Mos Craciun. Asculta si el, vecinul meu colinde, dar parca ale lui sunt atat de diferite! Ba mai are langa semineu si mici statuiete intruchipand ingreaga Nastere a Pruncului Sfant. Si daca le are ce? Pentru el nu sunt decat o traditie caci nu crede ca pentru omenire a exitat un Dumnezeu ce si-a intins mainile pe cruce, a murit si a inviat.
La usile noastre nu bate nimeni sa intrebe: “Primiti cu colindul?”

PS. Occidentalii nu stiu cat de gustoase sunt scutecele Domnului.