Romania oligofrena


Cam asa pare tarisoara de pe Carpati privita din afisele electorale ce i-au patat obrazul si asa inasprit de vantul tranzitiei prin care tot razbate de aproape doua decenii.


“Aloo? Ma auzitiiiiiiii?”

In incercarea de a se juca de-a democratia, romanii au imprumutat conceptul de “Campanie electorala!”. Frumoasa pretentie, insa nu ni se potriveste. Asa se face ca de vreo luna Romania pare un taram al zurliilor ce s-au inscris la un concurs ce ar putea lua usor denumirea: “Nerod pe patru ani!”. Mustaciosi zambind schizofrenic in afise cat casa, sloganuri fara mesaj si clipuri ce iti dau senzatia ca au fost create exclusiv pentru publicul, pardon – pacientii de la SPITALUL 9 – ne indeamna voios la vot.

Pomana electorala da parca mai bine

Nu e de mirare ca spiritul romanesc inventiv a dus la nasterea unui sistem unic de persuadare a publicului in vederea obtinerii unui umil vot: Pomana Electorala. Croindu-si timid drum printre afise si discursuri despre “sinergia faptelor”, litrul de ulei si kilogramul de zahar impartite in ziua alegerior au adus mai multe voturi voinicilor candidati. Si ca sa va dau un exemplu de pomana electorala, cu vreo opt ani in urma, intr-un orasel de provincie, un primar al zilelor noastre a “persuadat” electoratul romm cu amenintarea: “Daca nu ma votati, de maine nu mai aveti curent electric!”. A functionat, caci voturile de la sectiile respective au cantarit greu in urnele urbei. E drept, ca intre timp metoda a fost cizelata si s-a transformat in petrecere cu mici, bere si promisiunea “vom face sa fie mai bine”. Un sofism utlizat la scara larga, caci nici un politician nu precizeaza cui ii va fi mai bine – viitorului posesor de functie sau poporului ce a dat cu stampila!


Mesaj de la stampiluci

Dragi creatori ai circului politic romanesc. Va informam ca am crescut. E adevarat ca prin 90 eram inca in fasa, ca prin 2000 abia deveneam adolescenti in ale democratiei, insa intre timp credem noi ca ne-am maturizat. De aceea asteptam cu interes inchiderea stagiunii de teatru politic. Mizeria electorala pe care ne-o tot oferiti de mai bine de o luna ne jicneste. Nu vrem gigolo pe post de alesi locali, asa ca terminati cu zambitul de pe gardurile patriei. Nu mai vrem “discursuri de carton”, asa ca incetati sa ne mai vorbiti de dupa vorbe. Va propunem sa schimbati promisiunile in strategii pentru crearea unor economii locale viabile. Intre timp va anuntam cu tristete ca nu putem sa va stampilim casutele albe din buletinele de vot.

Bietul Caragiale, sa fi trait vremurile termopanelor, ale micilor serviti pe post de stampila si ale candidatilor filmati din unghi plonjat si-ar fi dat demisia din functia de mare dramaturg al poporului, caci realitatea a batutut orice imaginatie.